Masa apostolilor neamului din Tg-Jiu
Mă numesc Popp Liviu şi trăiesc în Canada, în oraşul Calgary, din 1984.
Am avut plăcerea de a cunoaşte un doctor român, care a devenit medicul de casă al familiei mele, dr. Traian Stoicoiu, decedat în 1999. Acesta s-a născut în Oltenia, în comuna Scoarţa, lângă Târgu Jiu. Părinţii săi au fost profesori, directori la liceele “Tudor Vladimirescu” şi liceul de fete. Mi-a povestit că tatăl său, pentru a fi în permanenţă lângă scoală, a cumpărat o casa la Târgu Jiu. Era foarte supărat de câte ori îmi vorbea despre Brâncuşi, spunându-mi aşa: “Am citit multe cărţi primite din ţară despre Brâncuşi.
Uite, d-le, cum au schimbat comuniştii numele operelor lui Brâncuşi, din parcul de la Târgu Jiu!”. Într-o zi mi-a povestit cum l-a cunoscut pe Brâncuşi: “Tatăl meu se plimba adesea prin parcul din Târgu Jiu. El fusese coleg în cursurile primare cu Brâncuşi. Într-o zi, l-a întâlnit pe sculptor în parc, venise de la Paris ca să cerceteze locul unde să amplaseze nişte monumente dedicate eroilor căzuţi în primul război mondial. A vorbit mult cu el, şi Brâncuşi i-a spus că i-ar plăcea să mă cunoască într-o zi şi pe mine. Absolvisem pe atunci facultatea şi lucram ca medic în Cluj. Dornic să-l întâlnesc pe marele artist, am reuşit să vin în Târgu Jiu să-l cunosc.
A fost un moment memorabil, dar eu am rămas entuziasmat mai ales de felul în care şi-a prezentat lucrările, mi-a spus chiar şi numele monumentelor pe care trebuia să le facă în memoria eroilor români.
Numele au fost: “Coloana sacrificiului infinit”, şi nu “Coloana infinitului” cum a fost botezată ulterior, iar numărul elementelor din care e făcută coloana reprezintă anul primului război mondial.
A doua operă se numea “Masa apostolilor neamului”, şi nu “Masa tăcerii”. Scaunele din jurul mesei sunt în număr de 12, iar în mijloc se simboliza locul unde s-ar fi aflat Iisus Hristos. A treia operă se numea “Monumentul întregirii neamului” şi nu “Poarta sărutului”. După cum arată, pare, într-adevar, ca o poartă, dar în realitate simbolizează cu totul altceva: fiecare picior este format din câte 4 picioare, separate printr-o linie verticală, iar pe fiecare latură se află cele două capete care se săruta. Sărutul nu simbolizează numai iubire, ci şi înfrăţire, unitatea neamului. Cifrele 4+4+8 reprezintă regiunile care trebuiau alipite la patria mamă, România. De aceea sunt unite cu grinda de deasupra. Brâncuşi vorbea totdeauna despre România Mare.
De aceea ţi-am spus toate acestea, ca atunci când vei putea să ajungi în România, să faci cunoscut adevărul despre numele monumentelor lui Brâncuşi.”
Aceasta este povestea doctorului Stoicoiu, iar eu îmi fac datoria să-i respect rugămintea şi să v-o relatez.
Liviu Popp, Calgary, Canada
N.M. Acest text a fost publicat în mai multe ziare
