miercuri, 25 noiembrie 2009

Ar fi daca am fi ! Da' nu suntem.

Nu-mi explic cum desi se pare ca romanu' gandeste sau macar se face ca, suntem tot timpul intr-o vesnica resemnare, tranzitie, aplecare in sensul de curu' gol.
Ascultam la radio un mester maramuresean care vindea lucrurile facute de el. Adica aia pe care-i gasim pe malu' strazii cu linguri de lemn, cu butoiase etc.
Si ca sa vezi ce raspunde mesteru' doamnei care-i lua interviul. El isi imbraca 'linguroiu de umar'(lingura aia mare de vreo 1,5 m) intr-o poveste.
Cica, un tanar sarac care jinduia la fata unui om instari se duce in petit. Normal, tatal fetei il refuza politicos, ca nu-i de nasu' fetei lui. Omu' intra la atac cu benefiiciile ! Ca-i ascultator, ca-i harnic si ca nu mananca mult. Doar o lingura pe zi si isi aduce lingura lui de-acasa ca sa nu faca paguba o lingura lui de-acasa, ca sa nu praduiasca o lingura din averea socrului. O lingura simpla, neimpestritata (nedecorata).
Socru, sta, gandeste : bai, am pe cine mana(conduce) ca-i ascultator, mai tomneste(repara) si el ceva pe-aci, zice ca-i harnic, nu mananca si mai si vine cu lingura lui neimpestritata de-acasa.
Bat oamenii palma, beau adalmasu' si fac nunta.
Dupa vreo 2-3 saptamani socru' il intreaba pe flacau daca nu-si aduce , cum a promis, lingura lui de-acasa. I se parea lui ca ligura cu care manca era cam mare si aia de-o aducea el, sarac fiind, nu putea fi mai mare decat lingura lui de om bogat, iar cu lingura mica manca mai putin.
Ginerele s-a dus sa-si aduca lingura de-acasa si aparu cu un 'liguroi de umar' in care o singura data incapea mancarea pe care el o manca intr-o saptamana cu lingura socrului.
Povestea are si talc si pilda. Dar nu asta e ceea ce ma doare.
Ca sa inveti ca in spatele unei vanzari e o poveste si lumea nu cumpara produsul, ci povestea din spatele lui, platim bani, merem la traininguri, studiem on si off line, ne ferim 'secretele' de altii.
Si vine mesteru', ti-o trateste fara trainiguri si on sau off line-uri, si pleaca ! Ca el are treaba, ca i-o ramas fanu' pe hotar, animalele neadapate si trebe sa le raneasca (curateanie in grajd).
Si atunci, de ce in 20 de ani, nimeni n-a tasnit intre acesti mesteri si oameni care mai si gandesc.
Ca sa am si io cu cine vota. Ca sa nu-mi mai fie greata ! Ca sa nu ma mai inunde criptocomunistii.
Ca sa am si io o viata normala.

Un comentariu:

Anonim spunea...

frumoasa povestea Danutze dar incheierea imi place.
E crudul adevar ca numai jigodii avem la asa zisa "conducere" care de 20 de ani se aleg intre ei.