Poveste românească din Italia

Un cetăţean italian vrea să îşi vopsească gardul din jurul casei proaspăt construite. Angajează trei români, la negru, pentru ca să-i facă treaba. Calculează câtă vopsea au nevoie, le-o dă, le arată că au mâncare şi apă în frigider.
Înainte de a pleca cu treabă le zice să nu cumva, din greşeală, să lase calul de rasă să iasă din grajd.
Se apucă românii de lucru, după 20 de minute le trece şi merg la frigider să mănânce. Numa" că mâncarea fără "o ceva acolo, una mică" nu merge !
Decid să vândă din vopsea ca să-şi facă bani de băutură.
Ca să scape basma curată, că n-o să le ajungă vopseaua la tot gardu", vopsesc calu" de rasă la bot.
Vine italianu" acasă, vede gardu" neterminat de vopsit, frigideru" gol şi întreabă unde e restu" de vopsea. Că el o calculat şi trebuia să le ajungă !
Românii arată înspre cal, care o ieşit din grajd şi "o beut" vopseaua !
Italianu" se-nervează, ia puşca şi puşcă calu".
Românii miraţi întreabă de ce pentru atâta lucru o împuşcat mândreţe de cal de rasă.
Italianu" le zice :
-Vedeţi casa pe care am construit-o ? Am construit-o tot cu meseriaşi româneşti şi calu"o mai mâncat 1 tonă de ciment, 3 metri cubi de cărămidă şi doi paleţi de polistiren !